Ziua în care tăcerea vorbește: 27 ianuarie

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

✦ Cărți despre Holocaust — Victime, supraviețuitori, memorie

Astăzi, într-o zi în care memoria cere tăcere, dar nu permite uitarea, readuc în Verba Viva un text scris cu ceva timp în urmă — tot într-un 27 ianuarie. Nu îl aduc ca pe un simplu articol, ci ca pe un gest: o amintire, un semn interior pe care îl port în fiecare an.

Holocaustul nu are voie să se repete. Și nu poate fi uitat.

Cărțile despre Holocaust nu sunt doar lecturi. Sunt forme de memorie. În ele se adună nume, destine, suferință, tăceri, fragila demnitate a celor care au trăit ceea ce noi doar încercăm să înțelegem.

✦ Auschwitz: cifre, vieți, absențe

Între 1940 și 1945, peste 1,3 milioane de oameni — în majoritate evrei — au fost deportați la Auschwitz.

Acolo, 1,1 milioane de suflete au fost ucise.

Sunt cifre.

Dar dincolo de ele se află vieți întregi, istorii întrerupte, oameni care nu au mai avut timp să fie altceva decât victime.

Printre supraviețuitori se numără Primo Levi, Elie Wiesel, Imre Kertész și mulți alții. Unii au primit Premiul Nobel pentru Literatură, ca o recunoaștere a mărturiei lor. Alții au scris pentru a nu lăsa tăcerea să acopere totul.

Un exemplu este Leon Leyson, autorul volumului Un băiat pe lista lui Schindler, o mărturie tulburătoare despre supraviețuire.

Deși nu este un roman despre Holocaust, nu pot să nu amintesc Binecuvântate ne fie dorurile, de Carmen Voinea‑Răducanu. Povestea Ylonkăi — reală, dureroasă — este dedicată tuturor victimelor Holocaustului, știute și neștiute, și unei supraviețuitoare a lagărului, doamna L.F. Cuvintele autoarei sunt un balsam și o rană în același timp.

✦ Lecturi care m-au însoțit

Mult timp nu am fost atrasă de cărțile cu temă istorică. Totul s-a schimbat odată cu întâlnirea mea cu Ruta Sepetys și romanul Printre tonuri cenușii. Nu este o carte despre lagăre, dar a fost poarta prin care am intrat în acest tip de literatură, fără să știu atunci cât de mult mă va schimba.

Apoi au urmat altele:

Fata cu palton albastru — o lectură rapidă, emoționantă, de neuitat.

Băiatul cu pijamale în dungi — o carte dragă, dar pe care nu o consider potrivită pentru copii.

Tatuatorul de la Auschwitz — o poveste intensă, cu o continuare la fel de emoționantă.

Singurul om, Andrew Gross — o carte puternică, memorabilă. Aceste romane m-au apropiat de subiect. M-au sfâșiat, dar m-au și întărit. M-au făcut să înțeleg că lectura poate fi o formă de memorie și de responsabilitate.

Chiar astăzi am început cartea lui Leon Leyson. Este realitate pură, o lecție despre supraviețuire.

✦ Citește ca să înțelegi, ca să nu uiți

Nu știu dacă astfel de lecturi te fac „mai bun”, dar știu sigur că te învață cum a fost și cum nu trebuie să fie vreodată lumea. Te învață să recunoști ura, manipularea, dezumanizarea — și să nu treci pe lângă ele în tăcere.

Am scris deja pe Verba Viva despre Călătoria Cilkăi, de Heather Morris — o carte care rămâne aproape de mine prin forța și fragilitatea ei.

✦ Cărți despre Auschwitz pe lista mea

Nu e un top, nu sunt priorități. Sunt doar cărți pe care le am și pe care vreau să le citesc, una câte una:

Auschwitz, ultima stație — Eddy De Wind

Lista lui Schindler — Thomas Keneally

Viața după Auschwitz — Eva Schloss & Karen Bartlett

Violonista de la Auschwitz — Ellie Midwood

Jurnalul Annei Frank — Anne Frank

Hoțul de cărți — Markus Zusak

Omul în căutarea sensului vieții — Viktor E. Frankl

Bibliotecara de la Auschwitz — Antonio G. Iturbe

Printre lupi… — Misha Defonseca

Pasărea vopsită — Jerzy Kosinski

Și lista rămâne deschisă. Există și filme și documentare care păstrează vie memoria acestei tragedii, dar astăzi rămân doar în spațiul tăcerii.

✦ Notă Unele recenzii vor fi reașezate treptat și aici.

Dacă simți să duci mai departe această lumină